luni, 14 aprilie 2014

Pledoarie pentru iertare




În cele ce urmează te invit să participi la grupul terapeutic cu tema: Pledoarie pentru iertare.

GRUP TERAPEUTIC CU DURATA DE 10 SESIUNI
PLEDOARIE PENTRU IERTARE

În cadrul  întâlnirilor organizate saptamanal într-o atmosferă agreabilă, caldă și conținătoare vom pleca de la premisa că IERTAREA este generată de înțelegerea și acceptarea realității prin integrarea experiențelor trăite.

Alăturându-te grupului vei  putea descoperi:

ü că iertarea eliberează de sentimentul vinovăţiei;
ü  că poți elimina melancolia, depresia, suferinţa și tensiunile ce iti contractă sufletul;
ü  modalități eficiente de a trăi într-o lumină nouă ghidată de împăcare, înțelegere și iubire;
ü  cum iti poți îmbunătăți relațiile cu cei din jur.

În acest demers personal vei fi însoțit de  doi specialiști cu experiență în dezvoltarea și conducerea grupurilor: Silvia Roxana Stoica și Tatiana Vatamaniuccare  vor  folosi metode experiențiale și tehnici de acțiune psihodramatică.

ü  Prima întâlnire a grupului va avea loc în data de 15 mai 2014.
ü  Întâlnirile se vor ține o dată pe săptămână, joi între 18:00-20:00, în strada Occidentului 44.
ü  Grupul este deschis și sunt disponibile 12 locuri.
ü  Intrarea în grup se va realiza în urma unui interviu individual.
ü  Activitatea grupului va începe după înscrierea a min. 6 participanți.
ü  Costul unei întâlniri de grup este de 50 lei/întâlnire.
ü  Locul în grup va fi rezervat numai după achitarea unui avans reprezentând costul a 4 ședințe. 

Pentru a vă înscrie vă rugăm  sa ne contactati  la numerele de telefon: 0747.199.173 (orange), 0764.815.898 (cosmote), 0723.239.011 (vodafone).


Dacă simțiți că încă nu a venit timpul iertării pentru dumneavoastră, uitați-vă în jur! Cu siguranță există un coleg, un prieten sau o rudă pentru care drumul iertării s-ar putea deschide acum. Trimiteți-i în dar acest mesaj!


Din punct de vedere antropologic, iertarea este un concept comun întregii umanităţi, îndelung discutat de către teologi şi de către filosofi de-a lungul timpului. Deşi rădăcinile sale se găsesc în învăţăturile celor mai mari religii din întreaga lume şi a fost interpretat diferit, conceptul de iertare poartă cu sine o învățătură general valabilă – aceea de a ne elibera de trecut, de a renunţa la dependenţa de acesta, de a nu ne mai complace în suferință.

Cu toate acestea însă, atenţia acordată până acum conceptului de iertare în literatura ştiinţifică este insignifiantă. Importanţa şi utilitatea iertării ca instrument terapeutic a fost recunoscută ca fiind semnificativă abia în ultimele două decenii.

Trecutul nostru cuprinde experienţa de viaţă pe care am acumulat-o în fiinţa noastră. Această experienţă a fost cândva la fel de vie ca şi prezentul pe care îl experimentăm acum. Fiecare clipă aduce oportunitatea de a alege, deci este util să urmărim să cultivăm o perspectivă cât mai înţeleaptă asupra a ceea ce s-a petrecut la un moment dat în trecutul nostru. Chiar dacă am făcut poate, la un moment dat, o alegere greşită, este bine să avem în vedere faptul că prezentul ne poate oferi, pe baza unei procesări a experiențelor avute, o posibilă soluţie salvatoare la o problemă din trecut.

Un punct de vedere constructiv este acela care afirmă că, de regulă, este mai bine să regreţi o acţiune greşită, decât să ajungi să regreţi o oportunitate „ratată”. De fapt, dacă nu acţionăm în niciun fel, timpul care trece poate face să se amplifice în fiinţa noastră regretele. Pe termen lung, intenţiile noastre care au rămas încă neconcretizate sunt cele care ne fac să suferim cel mai mult. Acțiunea este superioară inacțiunii, iar posibilitatea de a greși este un risc asumat atunci când evaluăm beneficiile proiectelor de viață.

Este de dorit ca starea lăuntrică de mobilizare înţeleaptă şi promptitudinea în fructificarea şanselor care ne sunt oferite să înlocuiască atitudinea pasivă, non-participativă, în care, analogic
vorbind, procedăm ca atunci când lăsăm trenul să treacă pe lângă noi, rămânând într-o anostă stare de pasivitate maladivă. Christophe André

Există o serie de modalităţi practice de gestionare inteligentă a regretelor acumulate în fiinţă la nivel subconştient și, deoarece este de regulă dificil să facem întotdeauna cele mai bune alegeri atunci când nu am dobândit o anumită experienţă, un sfat util ar fi acela de a urmări să identificăm momentele în care avem de ales între mai multe opțiuni, să ne străduim să le fructificăm prin alegeri conştiente şi apoi să urmărim să fim mulţumiţi de rezultatele care apar, chiar dacă ele sunt de o intensitate sau de o anvergură mai mică în raport cu aşteptările iniţiale.

Procedând astfel, cel puţin pentru început, vom putea dobândi gradat o mai mare înţelegere, o mai mare toleranţă şi o mai mare pricepere în această veritabilă ştiinţă a alegerilor înţelepte care
urmează să fie luate la momentul oportun. Această atitudine ne va întări încrederea în forţele lăuntrice, ne va amplifica puterea psiho-mentală şi ne va face apţi să abordăm cu înţelepciune chiar şi posibilele situaţii de eşec.

Privite ca elemente firești, inevitabile pe parcursul vieții, este important ca eșecurile și emoțiile negative ce le însoțesc să devină contexte care să ne amplifice reziliența. Incapacitatea de a ne ierta pe noi înșine sau pe cei care ne greșesc își are adeseori cauza în imposibilitatea de a gestiona constructiv atât eșecurile cât și trăirile negative (regretele, îndoiala, orgoliul, teama, supărarea, gelozia, neliniştea, resentimentele, tristeţea, sentimentul exagerat că suntem imperfecți, simțul critic și autocritic exagerat, mânia, ura, durerea sau suferința, dezgustul față de propria ființă, sentimentul de alienare, lipsa autocontrolului, indecizia, plictiseala, apatia, invidia, sentimentul culpabilității, mania persecuției, lipsa puterii de concentrare, amânarea permanentă, oboseala cronică, deprimarea, cupiditatea, pesimismul etc.).

Un profesor a dat unor studenți ca temă practică pentru lecţia de săptămâna următoare să ia o cutie din carton şi pentru fiecare persoană care sunt supărați, pe care nu pot să o sufere şi pe care nu au iertat-o, să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei sau al situației respective.

Timp de o săptămână, studenţii au avut permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea la capătul patului. Studenţii au fost amuzaţi la început şi fi ecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau, studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat.

Odată cu trecerea zilelor, studenții au observat că acea cutie devenea din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte. O problemă difi cilă mai era şi faptul că fi ecare era dator să o poarte permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fi ecărui student, precum şi tema experimentului erau scrise chiar pe cutie. În plus, cartonul cutiei se deteriorase şi ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai
putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care profesorul a urmărit să le-o exemplifice. Când s-au revăzut după o săptămână, studenții înțeleseseră că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia tensiunilor interioare pe care le purtăm cu noi, atunci când acumulăm ură, invidie, resentimente, răceală faţă de alte persoane etc. De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care îl facem acelei persoane. În realitate, a ierta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu