În cele ce urmează te invit să participi la grupul terapeutic cu tema: Pledoarie pentru iertare.
GRUP TERAPEUTIC CU DURATA DE 10 SESIUNI
PLEDOARIE PENTRU IERTARE
În cadrul întâlnirilor organizate saptamanal într-o atmosferă agreabilă, caldă și conținătoare vom pleca de la premisa că IERTAREA este generată de înțelegerea și acceptarea realității prin integrarea experiențelor trăite.
Alăturându-te grupului vei putea descoperi:
ü că iertarea eliberează de sentimentul vinovăţiei;
ü că poți elimina melancolia, depresia, suferinţa și tensiunile ce iti contractă sufletul;
ü modalități eficiente de a trăi într-o lumină nouă ghidată de împăcare, înțelegere și iubire;
ü cum iti poți îmbunătăți relațiile cu cei din jur.
În acest demers personal vei fi însoțit de doi specialiști cu experiență în dezvoltarea și conducerea grupurilor: Silvia Roxana Stoica și Tatiana Vatamaniuccare vor folosi metode experiențiale și tehnici de acțiune psihodramatică.
ü Prima întâlnire a grupului va avea loc în data de 15 mai 2014.
ü Întâlnirile se vor ține o dată pe săptămână, joi între 18:00-20:00, în strada Occidentului 44.
ü Grupul este deschis și sunt disponibile 12 locuri.
ü Intrarea în grup se va realiza în urma unui interviu individual.
ü Activitatea grupului va începe după înscrierea a min. 6 participanți.
ü Costul unei întâlniri de grup este de 50 lei/întâlnire.
ü Locul în grup va fi rezervat numai după achitarea unui avans reprezentând costul a 4 ședințe.
Pentru a vă înscrie vă rugăm sa ne contactati la numerele de telefon: 0747.199.173 (orange), 0764.815.898 (cosmote), 0723.239.011 (vodafone).
Dacă simțiți că încă nu a venit timpul iertării pentru dumneavoastră, uitați-vă în jur! Cu siguranță există un coleg, un prieten sau o rudă pentru care drumul iertării s-ar putea deschide acum. Trimiteți-i în dar acest mesaj!
Din punct de vedere antropologic, iertarea este un
concept comun întregii umanităţi, îndelung discutat de către teologi şi de
către filosofi de-a lungul timpului. Deşi rădăcinile sale se găsesc în
învăţăturile celor mai mari religii din întreaga lume şi a fost interpretat
diferit, conceptul de iertare poartă cu sine o învățătură general valabilă –
aceea de a ne elibera de trecut, de a renunţa la dependenţa de acesta, de a
nu ne mai complace în suferință.
Cu toate acestea însă, atenţia acordată până acum
conceptului de iertare în literatura ştiinţifică este insignifiantă. Importanţa
şi utilitatea iertării ca instrument terapeutic a fost recunoscută ca fiind
semnificativă abia în ultimele două decenii.
Trecutul nostru cuprinde experienţa de viaţă pe care am acumulat-o
în fiinţa noastră. Această experienţă a fost cândva la fel de vie ca şi
prezentul pe care îl experimentăm acum. Fiecare clipă aduce oportunitatea de a alege, deci este util să urmărim să
cultivăm o perspectivă cât mai înţeleaptă asupra a ceea ce s-a petrecut la un
moment dat în trecutul nostru. Chiar dacă am făcut poate, la un moment dat, o
alegere greşită, este bine să avem în vedere faptul că prezentul ne poate
oferi, pe baza unei procesări a experiențelor avute, o posibilă soluţie
salvatoare la o problemă din trecut.
Un punct de vedere constructiv este acela care afirmă că,
de regulă, este mai bine să regreţi o acţiune greşită, decât să ajungi să
regreţi o oportunitate „ratată”. De fapt, dacă nu acţionăm în niciun fel,
timpul care trece poate face să se amplifice în fiinţa noastră regretele.
Pe termen lung, intenţiile noastre care au rămas încă neconcretizate sunt cele
care ne fac să suferim cel mai mult. Acțiunea este superioară inacțiunii, iar
posibilitatea de a greși este un risc asumat atunci când evaluăm beneficiile
proiectelor de viață.
Este de dorit ca starea lăuntrică de mobilizare
înţeleaptă şi promptitudinea în fructificarea şanselor care ne sunt oferite să înlocuiască
atitudinea pasivă, non-participativă, în care, analogic
vorbind, procedăm ca atunci când lăsăm trenul să treacă
pe lângă noi, rămânând într-o anostă stare de pasivitate maladivă. Christophe André
Există o serie de modalităţi practice de gestionare
inteligentă a regretelor acumulate în fiinţă la nivel subconştient și, deoarece
este de regulă dificil să facem întotdeauna cele mai bune alegeri atunci când
nu am dobândit o anumită experienţă, un sfat util ar fi acela de a urmări să
identificăm momentele în care avem de ales între mai multe opțiuni, să ne
străduim să le fructificăm prin alegeri conştiente şi apoi să urmărim să fim
mulţumiţi de rezultatele care apar, chiar dacă ele sunt de o intensitate sau de
o anvergură mai mică în raport cu aşteptările iniţiale.
Procedând astfel, cel puţin pentru început, vom putea
dobândi gradat o mai mare înţelegere, o mai mare toleranţă şi o mai mare pricepere
în această veritabilă ştiinţă a alegerilor înţelepte care
urmează să fie luate la momentul oportun. Această
atitudine ne va întări încrederea în forţele lăuntrice, ne va amplifica puterea
psiho-mentală şi ne va face apţi să abordăm cu înţelepciune chiar şi posibilele
situaţii de eşec.
Privite ca elemente firești, inevitabile pe parcursul
vieții, este important ca eșecurile și emoțiile negative ce le însoțesc să
devină contexte care să ne amplifice reziliența. Incapacitatea de a ne ierta pe
noi înșine sau pe cei care ne greșesc își are adeseori cauza în imposibilitatea
de a gestiona constructiv atât eșecurile cât și trăirile negative (regretele,
îndoiala, orgoliul, teama, supărarea, gelozia, neliniştea, resentimentele,
tristeţea, sentimentul exagerat că suntem imperfecți, simțul critic și
autocritic exagerat, mânia, ura, durerea sau suferința, dezgustul față de
propria ființă, sentimentul de alienare, lipsa autocontrolului, indecizia, plictiseala,
apatia, invidia, sentimentul culpabilității, mania persecuției, lipsa puterii
de concentrare, amânarea permanentă, oboseala cronică, deprimarea, cupiditatea,
pesimismul etc.).
Un profesor a
dat unor studenți ca temă practică pentru lecţia de săptămâna următoare să ia o cutie din carton şi pentru fiecare persoană
care sunt supărați, pe care nu pot să o sufere şi pe care nu au iertat-o, să
pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele
persoanei sau al situației respective.
Timp de o săptămână, studenţii au avut permanent cutia cu
ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea la capătul patului. Studenţii
au fost amuzaţi la început şi fi ecare a scris cu ardoare o mulţime de nume,
rămase în memorie încă din copilărie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce
zilele treceau, studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi
care considerau ei că au un comportament de neiertat.
Odată cu trecerea zilelor, studenții au observat că acea
cutie devenea din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii
începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător şi
stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte. O problemă difi cilă
mai era şi faptul că fi ecare era dator să o poarte permanent, să aibă grijă de
ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire,
la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fi ecărui student, precum şi
tema experimentului erau scrise chiar pe cutie. În plus, cartonul cutiei se
deteriorase şi ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai
putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care
profesorul a urmărit să le-o exemplifice. Când s-au revăzut după o săptămână,
studenții înțeleseseră că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână
întreagă nu a fost decât expresia tensiunilor interioare pe care le purtăm
cu noi, atunci când acumulăm ură, invidie, resentimente, răceală faţă de
alte persoane etc. De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe
care îl facem acelei persoane. În realitate, a ierta este cel mai mare favor
pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu